Eu vreau...

...un nebun.
...o familie cat de cat normala.
...ca prietenii mei sa fie acolo cand am nevoie de ei.
...ca lumea sa fie albastra.
...sa schimb multe lucruri.
...sa iau decizii cat de cat corecte.
...sa am curaj sa fac mai multe lucruri.
...sa-i ajut pe ceilalti.
...sa fiu inteleasa.
...sa fiu iubita.
...sa fiu eu.

Cer prea mult? Poate. Poate nu. Dar nu asta vrem toti pana la urma? O lume in care totul sa fie creat dupa sablonul nostru.Sa fie soare si sa ploua cand vrem noi. Noi sa fim “Dumnezeul” lumii aleia, sa fim centrul Universului creat din franturile de imaginatie ce par geniale in ochii unora, dar si bolnave in ochii multora. O lume in care sa nu fim noi cei judecati, cei ghinionisti, noi sa fim cei fericiti si fara grijile de a doua zi. Fara griji deloc. Just peace. O lume in care sa nu existe problemele de aici...obiceiurile de aici...persoanele si prejudecatile de aici... pare o lume rupta din Rai...sau din mintea unui om nebun. Nu? Poate chiar este. Poate nu. Cert e ca nu se creeaza singura, fara motiv. Iar eu n-o pot creea. Nu acum. Poate ca niciodata.Poate ca maine...