Intuneric. Bezna. Nici razele de lumina, asemanate cu razele unei sperante infinite, nu patrund. Doar ultimele batai ale inimii ofilite ce ai lasat-o in urma si o respiratie superficiala sparg tacerea in lumea asta neagra, o lume moarta de altfel...
Minciuni, nesiguranta, ura... toate astea le regreti prea tarziu, cand tot ce-ai atins si-a dat duhul de mult. Doar eu am mai ramas, si nu pentru mult timp. Cauti sa aduci acele raze in lumea asta, sa aduci singurul lucru ce ma mai poate salva, dar si singurul lucru ce-ti poate curata sufletul acela malefic: speranta. Insa nici tu nu mai stii unde sa o gasesti, caci inima ta s-a ofilit odata cu a mea, si fara sa-ti dai seama ai ramas si tu fara cale de scapare... mereu ti-am spus ca exista un inceput si un sfarsit pentru toate, mereu mi-ai spus ca sunt prostuta...zeii nu au inceput si nici sfarsit. Dar tu ai fost singurul care s-a inselat... tu nu erai un zeu. Erai un simplu muritor, ca si mine, ce se hranea cu inimile celor din jur, cum ai facut si cu a mea.
Insa acum regreti. Acum cauti cu disperare iertarea, crezand ca speranta va veni odata cu ea si vei fi salvat...ca vom fi salvati. Inseamna ca scopul meu a fost pe jumatate atins, iar vorba ta pe jumatate adevarata. Eram prostuta numai cand venea vorba de tine si de sufletul tau parsiv ce ma chema in fiecare secunda, ademenindu-ma cu lucruri interzise...lucruri imposibile, aveam sa aflu eu mai tarziu. Insa, partial, am reusit sa te fac sa-ti doresti salvarea, sa-ti piara pofta pentru inimi... dar prea tarziu... inima mea, desi ultima, a fost poate cel mai dulce nectar, cel mai puternic afrodisiac pe care l-ai gustat vreodata. Si ti-am oprit pofta, insa tot ai reusit sa-mi distrugi lumea...
Acum ma sting... tu esti acolo, in umbra, spaima reflectandu-se pe trasaturile tale, ce le credeam candva ca apartin unui inger... unui zeu ce ma vrea doar pe mine, ce mi-a promis Raiul, ce m-a dus la extreme, atat in bine, cat si in rau... dar acum stiu ca sunt trasaturile unui demon blestemat, ce m-a dus doar pe culmile Iadului, nepasandu-i ca ma omora cu fiecare secunda, fiecare tentatie si fiecare sarut tot mai mult...insa un demon care are si el inima... care a unit-o cu a mea inconstient, care moare odata cu mine...
Eu o sa spun doar ca imi place cum scrii...e un delir fragmentat, si totusi curge.
RăspundețiȘtergereO las pe Duda sa-ti dea o palma pentru ca scrii chestii deprima(n)te :P
Eh...detalii,detalii :)) Totusi, ma simt mult mai bine ca m-am descarcat:))
RăspundețiȘtergeretrue true true .... si tu Dankhus ai ziso cum mai bine nu putea nmn :))) bv poe ... :)
RăspundețiȘtergereVery touchy , Very dramatic , Very funny :)) mai ales la faza aia cu "... tu nu erai zeu". Eram ceva gen " Wtf , vorbeste despre mine ?"
RăspundețiȘtergere@Alpha: Mersi :"> :D
RăspundețiȘtergere@Cataaa: Tu nu esti zeul meu :))
aaa...da,am citit toata povestea...vrei sa-ti spun ce stare aveai cand ai scris-o?Chestiile astea se scriu atunci cand ti-e dor,cand arzi de dorinta sa revezi pe cineva sau cand ai fost calcat in picioare cu brutalitate....cred ca la tine prima varianta e cea corecta!
RăspundețiȘtergere...mah,asa e ok...da' e foarte foarte pe sistemul "i'm going to kill myself!",puteai s-o faciu mai dulce :P:P...
....si veverita a suferit din dragoste :P:P
Apropo de veverita... si Poe a suferit dupa film... surle si trambite :)) Si las' ca o sa fi si tu love-sick candva...pazea atunci =))
RăspundețiȘtergere@poe: il vesi pe Sid indragostit?Poate in Ice Age 8 :)):)):))
RăspundețiȘtergereMah...si lui Diego i-au dat lacrimile...deci da:)) Better late than never :D
RăspundețiȘtergere=)) =)) s-o vad si pe asta....=))
RăspundețiȘtergereO s-o vezi...o sa am eu grija :))
RăspundețiȘtergereasta este continuarea la ceea ce am scris eu? :))imi place,e foarte "tare" :D
RăspundețiȘtergereNu, desi am scris-o dupa ce am citit ce mi-ai trimis tu... asta e scoasa din niste frustrari pe care ti le zic in privat :))
RăspundețiȘtergerece-mi place.... f frumos... cate zvicniri lirice pornind de la iubire.... continua ca e bine :*
RăspundețiȘtergere