Stii visele alea in care nu poti sa te misti, sa respiri...nici macar sa clipesti? Doar sa privesti intr-un spatiu limitat, fara sa scoti un sunet...nici macar un geamat de spaima...nimic. Pur si simplu te simti gol, dar in acelasi timp foarte greu. Nu poti sa te misti, dar te simti al naibii de agitat. Nici macar un sunet nu scoti, desi miliarde de ganduri zboara prin mintea ta. Straniu, dar asa ma simt si eu acum, desi sunt la o inmormantare. Propria mea inmormantare. Culmea nu? Cand esti mort...tre’ sa te simti de parca ai fi mort. Insa eu aud tot ce se intampla in jurul meu...sunt captiva in propriul meu corp.
E atat de amuzant sa-ti auzi rudele, prietenii, dusmanii si chiar si necunoscuti la propria ta inmormantare! Mai, mai ca-ti ridica si-o statuie! “Era atat de tanara si frumoasa...Era asa desteapta! Era cel mai bun copil, pacat ca s-a dus...”Da, siguuur...Stiti la fel de bine ca mine ca abia asteptati sa ajung la 2 metri sub pamant! Bine ca ati scapat de scarba asta mica si impielitata,nu?
Dar sa ma prezint. Eu sunt Kat, o pustoaica de 18 ani, care a avut un accident de masina. Am intrat in coma, bla bla bla... si la un moment dat s-a orpit ticaitoarea din pieptu’ meu. Au scris in certificatul de deces ca am facut stop cardio-respirator. Nu stiu de ce, eu eram la fel ca si acum. Anyway, sa va spun partea tare...
Sunt de nepretuit fetele tuturor cand la o inmormantare, “mortul” se trezeste,se ridica din cosciug de parca nimic nu s-ar fi intamplat si face un comentariu sarcastic.Ar trebui sa stiu, eu am facut asta. Da! Cica am fost intr-un soi de moarte clinica. Cert e ca ma imbracasera intr-o rochie hidoasa de mireasa, probabil rochia bunicii, avand in vedere ca asa-i traditia. Doar nu m-am maritat la 18 ani! Nici eu nu-s asa nebuna!
Insa era genial peisajul... Toata lumea se albise la fata, matusile mele barfitoare (pe care le urasc din tot sufletul) mai aveau putin si faceau infarct( n-au facut, n-am eu norocul asta...), parintele a inceput sa arunce ca disperatul cu apa sfintita in mine...mama, sora-mea si prietenele mele cele mai bune se uitau inmarmurite la mine, iar singurul lucru pe care l-am zis a fost: “Cum dracu’ ma duc eu in Iad in rochia asta ponosita?” Da, stiu, halal replica...dar asta e adevarul! Macar atat meritam si eu, o rochie noua... Zgarcitii...
Eeeh asta pare mai ok , desi la inceput iar se vaita tipa cu inmormantarea ei de regina dar mi-a placut faza cu "Hey guyz , guess who's back to from the dead? ". si replica aia cu rochia it's perfect ^^ doar sa nu o pui din nou pe tipa sa se smiorcaie just because her life sucks :D
RăspundețiȘtergerePace!
Unde vezi mah tu ca se plange?/:)
RăspundețiȘtergereo persoana fercita ca a murit...mah povestea e putin "scoasa" din cartile alea cu vampiri...pe care nu le inghit prea mult....orikum sunt curioasa cum o schimbi pe parcurs,pt.ca ti-am zis,Kat da mult cu tine(aici,vorbind de stil) :P:P
RăspundețiȘtergereTi-am zis mah ca de fapt m-a inspirat serialu' tau :)) Daca era inspirata din cartile mele cu vampiri, era vorba de sange, cripte, etc. :))
RăspundețiȘtergereSi tocmai cand se pregateau groparii de luna de miere... :))
RăspundețiȘtergereMai du-te undeva :)) Cee, vroai sa o ingroape?:))
RăspundețiȘtergerevroiai* ma scuzati :">
RăspundețiȘtergere*voiai :-"
RăspundețiȘtergereDa, asta as fi vrut, si apoi sa iasa din mormant, sa devina un fel de Crow si sa isi ucida inamicii unul cate unul. Oh, well...